Nu stiu cum de m-am trezit pe podea, transpirat si cu un cub rubic in mana. Ciudat, partea rosie a cubului era rezolvata. Incet, imi dadeam seama ca tocmai avusesem cel mai mare cosmar din viata mea.
Se facea ca eram in anul mayas 2012, si toata pleava astepta sfarsitul lumii uitandu-se la Tv, pe Realitatea, unde SRS si cu Chireac tocmai o puneau de’un santaj cu Mama Natura. In rastimpul asta eu eram departe, parte din echipajul ARCA, care avea ca obiectiv trimiterea unui roman in spatiu. Program finantat de presedintele Geoana, mare om de stat, dar pro…nac. Din ultimii bani cheltuiti la rectificarea spatiala imi alocasera si un caine, pe care il alintam HAL. Hal in sus, hal in jos. Desi inteligent, Hal era sub orice asteptari, chiar in ultimul HAL, as zice. Nu avea nici un fel de experienta. Cum era un caine destept, inca din prima zi a apasat pe butonul Mancare si-apoi pe butonul Bautura, asa ca dintr-un sertar au aparut niste mici aromati, de ti se modifica gravitatea de sub picioare. Pe langa mici, a mai aparut si-o bere Ursus cu spuma de doua degete, a la carte, adica ca la carte. Ca la cartea de capatai a lui Geoana, Constitutia, unde spune clar – „dupa ospatul de 1 mai se desemneaza prim-ministrul din majoritatea organizatorilor. Daca nu exista o majoritate, se alege direct Marian Vanghelie” In fine…
Ramasesem la HAL, cainele meu de paza. Dupa ce’am decolat cu bine, ne-am uitat la tv ca sa vedem ce arata la Antena3. Bineinteles ca era un Breaking News, cu Geoana in lacrimi: „Imi miroase a reusita…” Un moment asa emotionant, ca Hal a dat Ursusul peste cap si a facut pipi pe el de-atata emotie.
Ce frumos a fost in spatiu. Foarte frumos. Ne-am uitat la calea lactee si la asteroidul care a ratat milimetric pamantul. Iar gresisera astia sondajele: 50% ziceau ca o sa se pravaleasca in Oceanul Pacific, 50% credeau ca o sa se pravaleasca peste Basescu”. Too close to call, cum ar zice sondorul. Ce e de remarcat – lui SRS ii reusise santajul.
Iarasi ne’am bucurat, iarasi a facut HAL pipi pe el. Rezerva de Ursus era pe sfarsite. Urma rezerva de Skol, dar noua nu ne placea Skol. Era acolo doar ca urmare a unui contract fara pret, exact cum fusese la autostrada Transilvania. Intai beti-o, ca pe urma vedem noi cu cat va taxam. Cum atat eu, cat si cainele eram patrioti, am zis sa lasam Skolul plocon pentru astia de la putere.
Dupa 10 zile urma sa ne intoarcem inapoi in Bucuresti. Nu de alta, dar se sfarsea campania electorala la parlamentare, iar lumea trebuia sa fie invatata cu cine se voteaza. Dinescu ne astepta la maulul Dunarii. Poetul vea deja pregatita la Cetate o mamaliga fierbinte, o branza in tast si un crap afumat. Cam putin… dar calul de dar nu se cauta la dinti. Totul parea a fi bine, asa ca eu m’am apucat sa fredonez piesa „Per-fect”. Hal ma acompania cu ham-hamuri si dadea fericit din coada.
Urma coborarea si patrunderea in atmosfera. Si cum coboram noi asa… si ne uitam la Realitatea pe un ecran si la Antena3 pe celalalt, apare deodata Geoana pe amandoua. „Acesta este un mesaj important pentru republica noastra. Acum 10 zile am trimis un pilot roman si un caine in spatiu. Din pacate, din cauza unei defectiuni, echipajul nu va mai putea sa aterizeze.” In secunda urmatoare, lui Hall i-a scapat cutia de Skol dintre labe. „Ce???” „regretam foarte mult, am facut tot ceea ce sa putut…”
Nu puteam sa cred. Geoana… Geoana mintea… Geoana ne trasese pe sfoara, cred ca intentionat ne lasase singuri in spatiu… Si acum picasem cu capsula in Marea Neagra, numai ca nu se vedea nicio nava in jur. Hal ma intreaba curios, neintelegand ce se intampla – „Unde e flota??” Dar mie nu-mi ardea acum de intrebari venite din partea unui caine. Am verificat conexiunile, inca mai functionau: „May day… May day” am strigat din toate puterile „We are sinking” Raspunsul a venit dupa cateva secunde. „Helău… what are you sinking about?”
blog anti mircea geoana 